„Nicu Ionescu” , informator al Securității (informatorul, poate cel mai vehement și apropiat regizorului, se va putea descoperi în volumul dedicat lui Mircea Săucan) consemna: „Ajunși la Buftea, unde urma să fie vizionat și filmul lui Turcu (Castelanii) s-a aflat că „dispozițiuni ulterioare” au interzis din nou ca filmul „Meandre” să fie văzut. Mircea Săucan s-a enervat teribil, spunând în mod repetat: „uite așa mă freacă de un an” și era pe punctul de a izbucni în plâns. Atunci sursa a insistat (cu toate că fiind după-amiază, lipseau forurile responsabile și discuția avea loc cu mici subalterni) spunând că „autorul are dreptul legal de a vedea filmul, drept care i-a fost până acum încălcat”. Acest argument, plus o mică sumă de bani strânsă prin colectă (15 lei) au convins pe cei de la magazie să proiecteze filmul „Meandre”.
După vizionare pe drum spre București, Mircea Săucan a revenit asupra „persecuțiilor” la care a fost supus pe nedrept, arătând sursei medicamentele pe care le ia în permanență, pentru a nu înnebuni. El a ținut să adauge: „sunt comunist și comunist voi muri, nu consider că cele ce se întâmplă au vreo legătură cu politica partidului, sunt simple lucrături ale unor funcționari mărunței instigați de colegi invidioși, sunt convins că dreptatea mea se va dovedi, că filmul meu va aduce cinste țării, încerc să rezist până atunci, dar nu sunt sigur că voi rezista, s-ar putea ca, atunci când voi fi recunoscut ca artist, talentul meu să fie epuizat de suferințele prin care am trecut și trec”. După perioada anterioară de optimism, Mircea Săucan a recăzut, brusc, în pesimism, a spus: „cine știe dacă o să mai înving vreodată” și la plecare a spus că se duce să bea, cu toate că sursa l-a avertizat că alcoolul este foarte periculos în condițiile tratamentului pe care și-l face. Mircea Săucan a răspuns: „puțin îmi pasă”. Sursa l-a întrebat: „prietenii tăi ce spun?”, la care Mircea Săucan a răspuns: „nu mai am nici un prieten, trăiesc singur în familia mea și îi otrăvesc și pe ei” (adică, îi otrăvește cu starea sa de spirit depresivă și pesimistă)”.