Mircea Săucan, în viziunea sa artistică pentru filmul „Meandre”, a aspirat să evoce o senzație de plutire sau zbor, o experiență asemănătoare cu cea a păsărilor flamingo în zborul lor grațios sau a cailor în galopul lor energic. Această metaforă a zborului și plutirii este profundă, sugerând o aspirație a filmului de a depăși limitările fizice și de a atinge o dimensiune mai elevată, atât în sens literal, cât și metaforic. Săucan a crezut că „Meandre” ar trebui să aibă capacitatea de a se înălța deasupra pământului, sugerând o transcendere a banalității și o atingere a unui plan artistic superior. Această aspirație de înălțare nu se referă doar la aspectul tehnic sau vizual al filmului, ci și la abilitatea sa de a atinge un nivel mai profund de interpretare și semnificație. Viziunea lui Săucan pentru „Meandre” era deci una care combina estetica vizuală cu o dimensiune spirituală și simbolică. Starea de spirit care l-a ghidat pe Săucan în timpul lucrului la „Meandre” a fost profund influențată de această aspirație. Munca sa, desfășurată adesea în orele nocturne și în diverse locații precum Mamaia, București, Mănăstirea Antim sau studiourile de la Buftea, reflectă un angajament în a crea un mediu și o atmosferă care să susțină această viziune. În aceste spații, Săucan a căutat să captureze nu doar scenele fizice, ci și aura și semnificația lor mai profundă. În plus, Săucan a reflectat asupra modului în care filmul „Meandre” transmite aura sacralității, comparându-l cu muralele și reprezentările îngerilor. Această comparație indică dorința lui Săucan de a infuza filmului o dimensiune spirituală și simbolică, sugerând că opera sa cinematografică ar trebui să aibă capacitatea de a evoca sentimente de sacralitate și transcendență, asemenea operei de artă religioasă. Astfel, viziunea lui Mircea Săucan pentru „Meandre” subliniază o abordare artistică complexă și stratificată, care combină elemente vizuale impresionante cu teme profunde și semnificații simbolice. Prin aspirația sa de a evoca senzații de plutire și zbor și de a transmite sacralitatea prin intermediul filmului, Săucan demonstrează o abilitate remarcabilă de a îmbina estetica cu spiritualitatea, creând astfel o operă cinematografică unică și memorabilă.