După 89 de ani Lucian Pintilie este încă printre noi, prin tot ceea ce ne-a lăsat…
„Dragii mei… în sfârşit s-a născut. Greu, dar s-a născut.
Afacerea a durat 28 de ore, până la 4 1⁄2 în dimineaţa zilei de 9 Noiembrie.
E băiat! Îl cheamă Lucian”… Victor Pintilie
„Aveam 17 ani, dar păream de 13 şi echilibram această anormalitate printr-o obrăznicie absolut scandaloasă. Eram student în primul an la Institutul de Teatru, când într-o noapte tatăl meu a fost arestat de organele Securităţii. Mi s-a cerut să devin informator. Din sete de pitoresc şi spirit de aventură, mai degrabă decât din frică – am acceptat. Abia în clipa când mi s-a cerut primul raport, am realizat nu atât monstruozitatea faptului, cât imposibilitatea organică de-a îndeplini un anume tip de performanţă, pentru care eram pur şi simplu inapt. Mai precis spus, nu resimţeam deloc această inaptitudine ca o formă superioară de morală, ci mai degrabă ca o infirmi- tate. „Nu pot, domnule, s-o facă alţii dacă pot. Eu sunt un mare regizor şi niciodată nu mă voi ocupa de asemenea activităţi care mă pot distrage de la munca mea de creaţie.” – Lucian Pintilie
Acum un an, în 9 noiembrie 2021, aveam să țin în mână (recunosc, cu emoții de nestăpânit) câteva dosare de la Securitate, printre care și cel al marelui regizor Lucian Pintilie. De înțeles faptul că… nu am dormit toată noaptea. A doua zi… am hotărât! Acest dosar trebuia publicat! De ce? Pentru că Lucian Pintilie a fost și va rămâne un mare regizor, iar Securitatea întocmise nu mai puțin de 353 documente (646 file în 8 volume) despre viața și activitatea acestuia. În dosarele CNSAS au fost identificate 70 de note informative furnizate de 35 de informatori care s-au „perindat” pe lângă Lucian Pintilie, „în folosul” Securității. Lucian Pintilie a fost urmărit de Securitate încă din perioada facultăţii şi mai mult, de când a început să lucreze la Televiziunea Română. Din momentul în care a terminat filmul „Reconstituirea” și a început să pună în scenă piese la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, activitatea Securităţii a devenit tot mai intensă în ceea ce-l privea, această activitate continuând şi după ce a primit paşaport „să lucreze unde vrea, dar nu în România”. După ce a plecat din România, scopul urmăririi lui Lucian Pintilie nu a fost doar acela de a afla dacă acesta mai are „manifestări ostile împotriva regimului”, ci începând cu anul 1978 Securitatea trebuia să îl „recupereze” pe Lucian Pintilie. Așadar, Lucian Pintilie nu a rămas în străinătate, ci a fost recuperat de țara noastră (dar nu de Securitate sau de oamenii regimului așa cum aceștia sperau) abia în anul 1990, când regimul comunist a fost îndepărtat de la putere.
Cu toate acestea, regizorul Lucian Pintilie a luptat mereu pentru libertatea de creaţie, cu onoare, refuzând categoric poziţia de victimă.