Cum a ajuns Andrei Blaier să încheie un “pact cu Securitatea” și să devină informator?
În cursul anului 1957 fuseseră arestați Mihai Constantinescu şi Alexandru Drăgulescu, doi dintre foștii colegi de facultate ai regizorului Andrei Blaier, pentru implicare în acțiuni de solidarizare cu revoluția din Ungaria din toamna anului 1956.
Mai exact, în 5 martie 1957 s-a judecat la Tribunalul Militar din București procesul celor doi studenți de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”, care în perioada evenimentelor din Ungaria “s-au făcut vinovați de agitație contrarevoluționară”.
Implicarea în acțiunea de solidarizare a constat în faptul că aceștia au scris şi difuzat versuri cu caracter contrarevoluționar. Mihai Constantinescu şi Alexandru Drăgulescu au afirmat în cadrul anchetei Securității că regizorul Andrei Blaier știa de aceste versuri, mai mult, le apreciase și i le citise și unchiului său.
Pentru acea vreme, acesta a fost motiv de învinuire de “omisiune de denunț”, pentru care Andrei Blaier putea fi condamnat destul de ușor.
În acest context Andrei Blaier a fost recrutat, semnând un angajament olograf în 20 noiembrie 1958, sub numele conspirativ “Brateş“.
Lăsăm mai jos o parte din versurile “cu pricina”… (arhiva C.N.S.A.S., dosar R-0243980, f. 238-239).
